luni, 31 martie 2008

Tot Steaua straluceste!

Liga lui Mitica locul controverselor.
Cu totii am inceput sa privim cu dezgust ce se intampla in fotbalul romanesc. Poate ca jocul echipelor noastre favorite nu straluceste. In schimb perlele rostite de presedintii de club ne orbesc pe toti.
Fotbalul nu mai e o cale de divertisment sau un sport, ci un camp de lupta in lumea imaginilor pe care unii sau altii vor sa le creeze.
Ca in orice an, in campionat trebuie sa existe o echipa a "blaturilor". Daca anu trecut era Dinamo, si acum doi ani Rapid, acum este iarasi randul Stelei. Evident ca trebuit sa umble cineva la butoane ca sa i se dea 3 puncte la masa verde in fata rapidului?!
A batut Steaua la Vaslui?! Porumboiu striga din toti plamanii "blat! Dorinel Munteanu si jucatorii au facut blat"! Asa de ce sa nu incepem sa tipam ca Dinamo a facut blat cu CFR aseara. Traim intr-o lume in care nu stim sa pierdem cu demnitate si sa castigam cu respect.
Mi-e sila de lumea asta murdara. Poate ca Steaua nu joaca excelent, dar pe mine nu m-a anuntat nimeni, ca mai nou se tine cu finantatoru, nu cu echipa! O fi Steaua mai prafuita, dar nu e acoperita de noroi ca alte echipe.
Si sunt convinsa ca atunci cand momentul adevarului va veni (UEFA sau CHAMPIONS LEAGUE) tot Steaua va trece testul si va straluci!

In ce lume traim?

Aflu din ce in ce mai multe lucruri triste. Lumea corupta in care traim, oamenii rai care au doar interesul personal. Din pacate nu e un film horror, e o realitate in care traim.
Ce ne nemultumeste ca cetateni ai acestui oras?
Presupun ca enorm de multe.
Si ce facem?
Nimic!
De ce?
Asta e o intrebare fara raspuns. Drumul Taberei cartier verde...a fost candva, dar numai e de mult. Si ce facem?
Nimic!
Alte cartiere care si-au pierdut culoarea, centrul istoric care se prabuseste in ruina, mizeria care inunda strazile!
Trist la fel ca vremea mohorata si ploioasa care descrie lumea in care traim si deplange lumea in care traiam.
In ce lume traim?!

miercuri, 19 martie 2008

Noi sau ei?



Sunt eu, cu mine impotriva tuturor. Stiu cum imi traiesc viata si ce vreau de la ea, am limite si nu ma limitez la experientele expirate ale altora. Traiesc asa pentru ca aleg sa o fac , desi uneori libertatea de a alege mi-e constransa de niste oameni carora le atat de teama ca cineva va repeta greselile lor, incat incearca sa te tranforme in cine nu esti si nu vei fi niciodata.

Urasc sa fiu pusa in situatii extreme si cu toate astea in ceea ce a fost refugiul meu ma confrunt cu ele zi de zi. Astazi ma ascund in mine unde numai adancimea gandurilor mele si numai ale mele e ceea ce conteaza. Imi doresc pentru o secunda sa scap de toate vorbele astea goale despre ceea ce este viata, eu aleg sa o traiesc nu sa o vorbesc, poate ca altii aleg altceva, sincera sa fiu nu ma intereseaza si nu e treaba mea. Tot ce conteaza este sa fac ce stiu, ce pot, sa dariuesc din mine tot, caci indiferent ce varsta am, sufletu-mi-e de copil, speriat si cam umil, insa uneori il mai eliberez si sincer va zic ca nu delirez, stiu cum sa traiesc viata fara indicatii, chiar daca toti frustratii simt nevoia sa spuna tot ce ei gandesc, sa rationalizez, nu ma mai obosesc.

Aleg sa fac greselile mele in viata mea, nu pe altora, nu preschimb, si nu subscriu sa devin un cadavru viu si daca o secunda as avea sa va zic despre lumea mea, nici in mii de ani nu as putea, pentru ca sunt mai vie ca oricine altcineva!

Povestea


Cand visezi ce nu exista,
Limitele iti dispar
Si speri ca viata-ti nu e trista,
Dar lacrimile tot apar.


Si ai vrea sa zbori departe,
Catre nori spre libertate,
Dar ai uitat ca nu ai cum,
Caci aripile-ti sunt doar fum.

Tot ce-a fost si inca este
Sunt doar pagini din poveste
Nu poti sa faci ce vrei
Esti doar un personaj ca ei.

Viata ta nu o conduci ,
E ideea unui scriitor ,
E naiv si muritor ,
Numai tu d-eternitate te apuci.

Tu vei fi, dar vei si trece,
Doar simbolul va ramane
O poveste grea si rece,
Ce e azi, dar nu-i si maine…