Noi sau ei?

Sunt eu, cu mine impotriva tuturor. Stiu cum imi traiesc viata si ce vreau de la ea, am limite si nu ma limitez la experientele expirate ale altora. Traiesc asa pentru ca aleg sa o fac , desi uneori libertatea de a alege mi-e constransa de niste oameni carora le atat de teama ca cineva va repeta greselile lor, incat incearca sa te tranforme in cine nu esti si nu vei fi niciodata.

Urasc sa fiu pusa in situatii extreme si cu toate astea in ceea ce a fost refugiul meu ma confrunt cu ele zi de zi. Astazi ma ascund in mine unde numai adancimea gandurilor mele si numai ale mele e ceea ce conteaza. Imi doresc pentru o secunda sa scap de toate vorbele astea goale despre ceea ce este viata, eu aleg sa o traiesc nu sa o vorbesc, poate ca altii aleg altceva, sincera sa fiu nu ma intereseaza si nu e treaba mea. Tot ce conteaza este sa fac ce stiu, ce pot, sa dariuesc din mine tot, caci indiferent ce varsta am, sufletu-mi-e de copil, speriat si cam umil, insa uneori il mai eliberez si sincer va zic ca nu delirez, stiu cum sa traiesc viata fara indicatii, chiar daca toti frustratii simt nevoia sa spuna tot ce ei gandesc, sa rationalizez, nu ma mai obosesc.

Aleg sa fac greselile mele in viata mea, nu pe altora, nu preschimb, si nu subscriu sa devin un cadavru viu si daca o secunda as avea sa va zic despre lumea mea, nici in mii de ani nu as putea, pentru ca sunt mai vie ca oricine altcineva!