I die

Simt ca inainte de aceasta poezie trebuie o completare. Subiectul acestei poezii nu este moartea, ci viata. Sau mai bine zis renasterea. Momentul in care inchizi ochii si mergi mai departe.

My heart is heavy, my head is low,

My arms are weary, my eyes are slow,
A thunder of pain breaks my heart,
Because my hopes were torned apart.

Dreams feed my daily, but I barely live,
I think life has nothing more to give,
I feel tired and depressed,
My heart surely needs to rest.

Today I keep my head up high,
This is the day I proudly die,
I fear not death, but she fears me,
This is the time I rest to sleep.

The slumber only angles know,
Awaits for me to slowly show,
That I deserve on clouds to fly,
And leave this world without a sigh.

I close my eyes and so I die.
If Juliet did, why can't I?
Romantic end, to a tragic life.
I smile; I no longer need to strife.

I feel no fear, I feel no pain.
Illusions make me cry again.
I have to go, this is goodbye,
I close my eyes, and so I die!

Alegeri

Alegeri. Tot in viata asta se rezuma la lucrurile pe care alegem sa le facem sau alegem sa le zicem. Tot ce ni se intampla este un rezultat direct al lucrurilor pe care le facem. Si chiar daca uneori nu realizam si faptul ca nu facem nimic intr-o anumita privinta este de asemenea o alegere.

In ceea ce priveste oamenii pe care ii iubim si ei sunt tot o alegere poate una subcostienta sau poate una care nu tine de gandire ci de suflet. Si iata ca ajung la ceea ce ma apasa. Sa sufar si asta e o alegere. Este alegerea mea sa ma pedepsesc fara sa fac nimic si astfel aleg sa stagnez. Mi-e frica urc acea treapta pentru ca mi-e teama ca as cadea, cu toate astea stiu ca eventual va trebui sa o urc, insa cred ca cel mai teama nu imi e sa nu o urc ci mi-e teama ca m-as putea urca pe ea si ca as vrea sa cobor. Iar in acel moment as stii ca nimeni nu e vinovat sau responsabil pentru ceea ce mi se intampla, nimeni in afara de mine evident. Ar fi o alegere pe care ar trebui sa mi-o respect eu mie si asta ma sperie ingrozitor.

As vrea un moment in care sa gasesc lucru care ma determina sa fac ceea ce fac, sa numai supra analizez lumea in care traiesc si sa ma indepartez de prietenii mei. As vrea sa aleg sa fiu nebuna si libera, sa nu tin cont de ceea ce ma inconjoara, sa am spre cine sa fug. Dar eu aleg sa fug cu capul inainte, mai adanc in interiorul meu. Mi-e frica sa ma gandesc ce m-a facut sa aleg sa ma simt asa, oarecum stiu, dar mi-e frica sa verbalizez. Imi e teama ca lumea mea e doar un castel de carti care la prima briza o sa se rastoarne, iar singura carte care va ramane cu fata in sus va fi asul de inima neagra. Asta evident ca sa poate tine companie inimii mele care deja urla singura de batjocora la care am supus-o singura.

Am ales sa ma ridiculizez singura contrazicandu-ma prin niste clisee idioate care nu ma caracterizeaza. Am ajuns sa spun ce consider ca e mai de pret ca sa nu ranesc, in loc sa spun exact ceea ce simt si gandesc. Iar in tot amestecul asta care e viata mea acum, un sigur lucru stiu ca vreau, sa ma opresc pentru o secunda si las lumea sa treaca pe langa mine, iar eu in acel moment sa clarific ceea ce imi doresc eu. Fara sa ma umilesc si fara sa-i fac pe altii sa sufere, sa ma dezleg de tot ce inseamna ceva pentru mine, sa renunt la orgoliu si la teama, sa ma privesc detasat de toate circumstantele iluzorii si sa aleg sa fac ceea ce este mai bine pentru mine. Sa invat ce inseamna sa te alegi tu pe tine.